Drum bun – versuri de Octavian Goga
Prin crângul cu rămurele,
Tăcut, se cerne amurgul;
Răsună-n depărtare
Un cânt de dor, un cânt mai lung.
Tristețea cade-n umbre moi,
Încet ne învăluie destinul;
Drum bun, iubite călător,
Sub cerul plin de stele sfinte.
Să fie drumul tău ușor,
Iar norii să se risipească,
Din valuri să se înalțe zori,
Și soarele să te încalzească.
Prin valurile tulburi, reci,
Pe mări albastre, fără țărm,
Un cânt răsună, un freamăt plin,
Un dor adânc și un îndemn.
Când asfințitul cade-n noapte,
Iar umbrele se risipesc,
Să nu uiți niciodată clipele,
Când viața cu iubire ți-a fost dată.
Sub cerul clar, sub bolți de stele,
Prin pulbere de vise și de dor,
Drum bun, călătorule, drum bun,
Pe drumul tău, pe calea fără hotar.
Analiză și interpretare
„Drum bun” este un poem emoționant scris de Octavian Goga, ce explorează trecerea timpului și călătoria vieții. Versurile completează imaginea poetică a unui călător ce pornește pe un drum necunoscut, simbolizând incertitudinea viitorului și inevitabilitatea despărțirii.
În acest context, amurgul și umbrele moi devin metafore pentru sfârșitul unei etape din viață sau chiar al vieții însăși. Goga folosește imaginile naturii pentru a reflecta emoțiile complexe ale despărțirii – tristețe, dor și speranță. Prin urările de drum bun, poetul transmite un sentiment de binecuvântare și protecție divină, dorind ca drumul să fie plin de lumină și căldură.
Un alt aspect important al poeziei este dualitatea între dor și speranță. Deși despărțirea este tristă, există un substrat de optimism în dorința ca drumurile să fie line și soarele să încălzească. Acest contrast accentuează profunzimea emoțională a versurilor și invită cititorul să mediteze asupra propriilor călătorii și despărțiri.
Goga folosește cu măiestrie imagini vizuale și auditive, cum ar fi „cânt de dor” și „valuri tulburi”, pentru a crea o atmosferă melancolică dar plină de frumusețe. Poemul nu este doar un simplu rămas bun, ci o reflecție asupra vieții ca o călătorie plină de necunoscut, dar mereu însoțită de speranță și dorințe de bine.
În concluzie, „Drum bun” de Octavian Goga este un poem care atinge coarda sensibilă a cititorului, reușind să capteze esența emoțiilor umane legate de despărțire și reîntâlnire. Este o operă care transcende timpul, oferindu-i un loc binemeritat în literatura românească prin sensibilitatea și profunzimea sa.
