Doi frați cuminți – versuri
Pe-o câmpie întinsă și verde,
Doi frați cuminți se jucau,
Sufletu-n soare le-o pierde,
Visând la ce-aveau de visat.
Cel mare avea un zâmbet blajin,
Nu se-ntrista niciodată,
Cel mic, cu ochi de heruvim,
Vedea lumea ca pe-o poartă.
Ei alergau fără oprire,
Prin câmpul plin de flori,
Se-ascundeau de amintire,
În puful moale de nori.
Când soarele mergea la culcare,
Și cerul începea să viseze,
Cei doi frați, fără ezitare,
Își spuneau basme cu zâne și zmeie.
Aveau o lume-nchipuită,
Între copaci și păsări cântătoare,
Fiecare zi era o carte citită,
În timp ce noaptea le era sărbătoare.
La marginea pădurii fermecate,
Se opreau să asculte viersul pădurii,
Și tăceau, uimindu-se de glasuri curate,
Ce povesteau de vremurile purii.
Pe poteci de visuri și dorințe,
Frații pășeau cu pași ușori,
Împărțeau secrete și credințe,
Ca două inimi fără zori.
Într-o zi, când norii s-au adunat,
Și vântul a început să șuiere,
Ei au văzut un drum ascuns, fermecat,
Ce le șoptea să-l urmeze visând mereu.
Și, îmbrățișându-se strâns,
S-au avântat spre necunoscut,
Și-au descoperit un tărâm ascuns,
Cu animale vorbitoare și păduri de lut.
Acolo, totul era un joc etern,
Unde timpul nu avea hotare,
Ziua și noaptea erau un mister,
Într-un univers de zâmbete rare.
În acest tărâm de poveste,
Cei doi frați au găsit prieteni noi,
Și-au învățat cum viața este,
O aventură plină de nevoi.
Au învățat cum să zboare pe aripi de vis,
Și cum să râdă în fața greului,
Au învățat să trăiască paradis,
Înțelegând că iubirea e cheia norocului.
După o vreme, când toamna a sosit,
Cei doi frați s-au întors acasă,
Cu inimi pline și chipuri de argint,
Și-au povestit lumii povestea frumoasă.
Și-au continuat să viseze mare,
Cu sufletele încântate și pline de dor,
Pășind pe drumul de soare,
Căutând mereu un tărâm de visări și amor.
Aspecte importante ale operei
"Doi frați cuminți" este o poezie care surprinde inocența și imaginația copilăriei. Cei doi frați, prin jocul și visările lor, ne conduc într-o lume de basm, unde limitele realității sunt depășite de puterea imaginației. Poezia subliniază importanța legăturilor de familie, a prieteniei și a iubirii, evidențiind cât de valoroase sunt aceste legături în viața fiecăruia. Tărâmul de poveste pe care îl descoperă frații este o metaforă pentru potențialul nelimitat al copilăriei de a transforma banalul în extraordinar. Atmosfera poeziei este una de bucurie și aventură, amintindu-ne de frumusețea și puritatea viselor copilăriei. Cu un limbaj simplu și melodios, poezia reușește să transmită un mesaj profund despre importanța de a păstra inima deschisă către lume și către visurile noastre. Frații, prin experiențele lor, ne învață că adevărata aventură a vieții constă în explorarea neîncetată a inimii și a minții.
