Din mormântul întunecat – Alexandru Macedonski
Stau singur în mormântul negru și adânc,
Și-n fața mea e bezna, tenebrosul stânc.
Nici soare și nici lună prin negrul văl nu trec,
E noaptea fără stele, e moartea fără bec.
Deasupra mea zăvoare de piatră grea s-au pus,
Și peste ele plouă, și vânturi bat în sus;
Când norii se adună, când cade ploaie grea,
Sub argintii izvoare, lovit, mormântul sta.
Și ziua nu-i niciodată, și noaptea nu-i nici ea,
Când chiar și pașii morții pe-aici nu pot călca,
Când totul e tăcere, și totu-i nemișcat,
Stau singur în mormântul cel întunecat.
Din când în când doar șoapta vântului prin păduri,
Îmi pare că aduce ecou de cântecuri,
Dar cântecele toate nu sunt decât un vis,
Căci moartea își întinde funebru-și cort subțire.
Când mă gândesc la viața ce-n urmă am lăsat,
Un dor adânc mă prinde, un dor neînfrânt și mut,
Și ruga mea coboară în lacrime de sânge,
Căci doamna morții-și strânge cu brațul ei subțire.
Orașul mi se pare departe-acum departe,
Și glasurile toate s-au stins în veșnicie.
Și timpii ce-au trecut par visuri-n depărtare,
Și eu stau nemișcat, netulburat sub piatră.
Și totul e tăcere, și totu-i nemișcat,
Și cerul e departe, și toate-s în zadar.
Când totul se închide, când totul se-nveșmântă,
Din mormântul întunecat eu singur nu mai cer.
Interpretarea și Importanța Operei
„Din mormântul întunecat” de Alexandru Macedonski este o poezie care explorează teme precum singurătatea, moartea și inexorabilitatea destinului. Poetul folosește imagini puternice și sugestive pentru a descrie starea sufletească a unei persoane care se simte prizonieră într-un mormânt simbolic, loc din care nu există scăpare sau lumină. Atmosfera apăsătoare a poemului subliniază ideea de izolare și deznădejde, fiind o reflecție asupra condiției umane și a relației cu eternitatea. Macedonski reușește să creeze un puternic contrast între viață și moarte, între dorința de evadare și realitatea necruțătoare a închisorii existențiale. Cu o structură lirică bine definită, poezia rămâne un exemplu remarcabil al simbolismului românesc și al capacității autorului de a îmbina în mod rafinat forma și conținutul pentru a transmite emoții profunde.