De Craciun – versuri Vladuta Lupau
S-a așternut zăpada pe întreg pământul
Și totul e albit sub mantia de-argint,
Copiii ies afară, colindă, cântă cântul,
E vremea bucuriei, căci Crăciunul a venit.
Pe străzi se-aud colinde, luminițe strălucesc,
În casele primitoare, brazii se împodobesc,
Iar Moșul cu desaga, pe furiș așa cum știm,
Adună dorințele celor care-l așteptim.
Căldura din priviri, zâmbete și speranțe,
Se simt în aer parfumul de scorțișoară și mere,
Crăciunul e un timp de pace, fără distanțe,
În care inimile se întâlnesc și se cerne.
Să ne bucurăm de clipă, împreună să fim,
Să bem o cană de vin fiert, cu drag să ne iubim,
E vremea ca să dăruim, să fim mai buni, mai mari,
Să ne amintim de cei care nu sunt lângă noi azi.
Pe masa din sufragerie, cozonac și sarmale,
Tatăl pregătește vinul, mama face prăjituri,
Cu toții ne-adunăm la masă, povestind de zilele tale,
Și-n suflet înflorește bucuria sărbătorilor.
Spiritul Crăciunului
E vremea să ne amintim de cei singuri și triști,
Să le aducem o rază de lumină și căldură,
Un gest mic, dar plin de iubire, poate să existe,
Și să facă din viața lor o poveste mai bună.
Crăciunul e o stare, o magie ce ne prinde,
Nu-i doar despre daruri și mese îmbelșugate,
E despre a fi împreună, despre zâmbete aprinse,
Despre inimile ce bat la unison, neînfricate.
Împărtășirea bucuriei
Colindele răsună în noapte, iar glasurile se împletesc,
Într-un cor de armonie, sufletele se regăsesc,
E Crăciunul, vreme sfântă, în care iubirea înflorește,
Și fiecare gest de bunătate ne înnobilează, ne crește.
Ne amintim de copilărie, de vremurile fără griji,
Când așteptam cu sufletul la gură venirea Moșului,
Acum noi suntem cei care dăruiesc, fără să stingă lumini,
Într-o lume ce câteodată pare plină de tumulturi.
Reflectii și speranțe
Pe cerul nopții, stele strălucesc ca niște vise,
Iar în inimile noastre dorințele plutesc ușor,
Crăciunul ne aduce speranțe, ne inspiră să fim mai darnici,
Și ne învață să fim recunoscători pentru tot ce avem în jur.
Să nu uităm de cei dragi, să-i prețuim din plin,
Să ne deschidem inimile și să le lăsăm să simtă,
Căldura și iubirea ce ne unesc, ne fac să fim,
O familie unită, o lume mai bună, mai cinstită.
Magia sărbătorilor
În magia sărbătorilor, fiecare clipă e un dar,
E timpul când miracolele devin realitate,
E vremea să ne reamintim cât e de important să fim iar,
Împreună, să-nvingem orice greutate.
Crăciunul e despre amintiri, despre povești și vise,
Despre a trăi clipa, a ne bucura din plin,
Despre a transforma fiecare moment în ceva special,
Și a face din fiecare zi o clipă de rai divin.
În concluzie
Poezia "De Craciun" de Vladuta Lupau aduce în prim-plan frumusețea și magia sărbătorilor de iarnă. Versurile evocă imagini pline de căldură și tradiții de Crăciun, precum colindele, bradul împodobit și bucuria de a fi alături de cei dragi. Poezia surprinde esența Crăciunului, un timp al iubirii, al dăruirii și al reflecției. Lupau reușește să transmită emoția acestui sezon prin cuvinte simple, dar pline de semnificație, reamintindu-ne de importanța familiei și a legăturilor umane. Crăciunul nu este doar despre cadouri, ci despre a fi împreună și a împărtăși momente de fericire și recunoștință. Această poezie ne inspiră să fim mai buni și mai generoși, să ne deschidem inimile și să trăim cu adevărat spiritul sărbătorilor.
