Colindul Domnului – Anonim
I
1. Sus, sus, sus la poarta raiului,
Cântă, cântă, cântă îngerii,
Sus, sus, sus la poarta raiului,
Cântă, cântă, cântă îngerii.
2. Dalbe flori, leru-i ler,
Dalbe flori, leru-i ler,
3. Și cântând, ne împărtășesc,
Dalbe flori, leru-i ler.
4. Despre-acel ce-a fost trimis,
Dalbe flori, leru-i ler.
5. Ca să nască-n peșteră,
Dalbe flori, leru-i ler.
6. Pe fiul cel sfânt ceresc,
Dalbe flori, leru-i ler.
7. Pe fiul cel sfânt ceresc,
Dalbe flori, leru-i ler.
8. Lângă boi și lângă oi,
Dalbe flori, leru-i ler.
9. Lângă boi și lângă oi,
Dalbe flori, leru-i ler.
10. Pe-un sărman așternut,
Dalbe flori, leru-i ler.
11. (…)
Interpretarea și semnificația versurilor
Colindul "Dalbe flori leru-i ler" este printre cele mai îndrăgite cântece de Crăciun din tradiția românească. Versurile sale sunt dedicate Nașterii Domnului, aducând în prim plan tema sacră a Sfintei Nașteri într-o peșteră sărăcăcioasă, dar înconjurată de puritatea și bucuria îngerilor. Imaginea îngerilor care cântă la porțile raiului evocă pacea și bucuria aduse de Nașterea Mântuitorului.
Repetiția refrenului "Dalbe flori, leru-i ler" conferă colindului un ritm deosebit și o sensibilitate aparte, adăugând o dimensiune estetică și ritualică interpretării. "Dalbele flori" simbolizează puritatea, iar "leru-i ler" este o expresie specifică colindelor românești, care simbolizează continuitatea și tradiția.
Colindul reunește elementele pământești și divine, sugerând că, deși Nașterea Domnului a avut loc în condiții umile, momentul a fost unul de o măreție spirituală incomensurabilă. Prezența îngerilor cântând lângă pruncul sfânt subliniază importanța și sacralitatea evenimentului.
Acest colind este o mărturie a credinței și tradițiilor străvechi, păstrate cu drag de-a lungul generațiilor. El nu doar că evocă emoția Crăciunului, dar și reamintește de simplitatea și frumusețea credinței autentice, făcându-l un element esențial al sărbătorilor de iarnă în comunitățile din România.
