Da Doamne sa nu mai mor – versuri
Da Doamne sa nu mai mor
Sa nu las in urma dor
In lumea aceasta mare
Sa traiesc fara-ncetare.
Fiecare clipă-i scumpă,
Fiecare zi e lungă,
Vreau să simt cum trece vremea,
Să trăiesc din plin viața.
Nu doresc avuții multe,
Nici palate înstelate,
Ci doresc să-mi iasă-n cale
O iubire fără cale.
Să mă bucur de ce-i simplu,
De o floare, de un zâmbet,
De un cântec pe la geamuri,
De o zi cu soare-n tâmple.
Da Doamne să nu mai mor,
Să mă bucur de ce-i frumos,
Fără griji sau fără teamă,
Să trăiesc cu lumea-ntreagă.
Analiza poeziei "Da Doamne sa nu mai mor"
"Da Doamne sa nu mai mor" este o poezie plină de dorința arzătoare de a trăi și de a savura fiecare moment al vieții. Poezia explorează teme universale precum dorința de nemurire, bucuria de a trăi și aprecierea lucrurilor simple din viață. Structurată în cinci strofe, poezia este un apel poetic și emoționant către divinitate, dorindu-și oprirea timpului și evitarea inevitabilei morți.
Autorul folosește un limbaj simplu și direct, dar plin de emoție, pentru a exprima dorința de a experimenta tot ce este frumos în lume. Metaforele subtile și imagistica vie contribuie la crearea unui sentiment de nostalgie și dorință profundă de viață. Întregul text reflectă o atitudine pozitivă și un îndemn de a prețui lucrurile mărunte care ne aduc bucurie.
Poezia invită cititorul să reflecteze asupra propriei vieți și să aprecieze momentele, oamenii și frumusețea care ne înconjoară zilnic. Acest mesaj rezona profund cu oricine, fiind o pledoarie pentru viață și fericire. În concluzie, "Da Doamne sa nu mai mor" este o operă ce îndeamnă la contemplare și recunoștință pentru darul vieții.
