Cum ar fi – versuri de Ana Blandiana
Cum ar fi să nu mai fie niciodată
Nimic, dar absolut nimic
Din ceea ce este acum,
Ca și cum n-ar fi fost niciodată?
Cum ar fi să nu mai crezi
Nici măcar în neant,
Nici măcar în moarte,
Ci doar să te dizolvi într-o absență
Aproape plăcută și aproape tăcută,
Ca și cum nu te-ar fi pomenit nimeni, niciodată?
Cum ar fi să nu mai știi
Că ai fost vreodată viu,
Să nu mai știi nici măcar ce este viața,
Ca și cum ai fi trăit într-un vis,
Și trezindu-te, să nu-ți amintești decât
Palid de frumos și palid de bine?
Cum ar fi să nu mai fi fost
Niciodată, niciunde și pentru nimeni,
Ca și cum nu ai fi fost niciodată,
Ca și cum nu ai fi avut nimic,
Ca și cum nu ai fi pierdut niciodată nimic?
Cum ar fi să nu mai existe timp,
Ca și cum timpul niciodată nu a existat,
Ca și cum întreaga lume nu ar fi fost niciodată?
Comentariu asupra operei
Poezia "Cum ar fi" de Ana Blandiana explorează conceptul absenței și al non-existenței, punând întrebări filosofice despre sensul vieții și existența timpului. Fiecare strofă dezvoltă ideea de dizolvare în neant, de uitare completă a trecutului și de eliminare a tuturor reperelor cunoscute. Blandiana utilizează un ton meditativ și introspectiv, invitând cititorul să contemple propria existență și efemeritatea acesteia.
Versurile sunt construite într-un mod simplu, dar profund, subliniind constant ideea de dispariție totală și de întoarcere la un stadiu de non-existență. Poezia nu oferă răspunsuri clare, ci mai degrabă creează un spațiu de reflecție pentru cititor, provocându-l să-și imagineze cum ar fi lumea dacă nimic din ceea ce cunoaștem nu ar mai exista. Această abordare face din "Cum ar fi" o operă cu o puternică încărcătură emoțională și intelectuală.