Cucule pasăre sură – George Coșbuc
Cucule pasăre sură,
Ce te-ascunzi prin pădure,
Tot cântând dintr-o măgură,
De la crăpatul de ziuă!
Mai vino odată-n sat,
La o casă de om gospodar,
Care cu sufletu-i curat,
Te va primi cu drag!
Cucule, tu pasăre înțeleaptă,
Nu te mai ascunde în frunze!
Vino să-ți cânți povestea,
Pe prispa casei de paie.
Cucule, cântă și spune,
De dragostea și dorul tău,
De pădurile verzi și munte,
Unde ești tu cel mai fericit!
Cucule, pasăre a dorului,
Tu ești simbolul iubirii,
Vino să ne-ncânți auzul,
Cu glasul tău cel dulce!
Cucule, pasăre sură,
Ce te-ascunzi prin pădure,
Tot cântând dintr-o măgură,
De la crăpatul de ziuă!
Analiză și interpretare
Poemul "Cucule pasăre sură" de George Coșbuc este o lucrare lirică ce surprinde dorul și dragostea pentru natură și viața rurală. Cucu, pasăre simbolică în cultura românească, este invitat să părăsească ascunzătoarea sa din pădure și să vină în mijlocul oamenilor, pentru a împărtăși poveștile și cântecele sale.
Natura este descrisă cu o sensibilitate aparte, iar imaginea cucului este utilizată pentru a reflecta idei de libertate, dor și mister. Versurile evocă o atmosferă rustică, plină de simplitate și frumusețe, subliniind legătura armonioasă dintre om și natură.
Cucul este, de asemenea, un simbol al iubirii și al dorului, fiind o metaforă pentru sentimentele profunde pe care autorul le asociază cu viața rurală și frumusețea naturii. Coșbuc folosește un limbaj simplu, dar plin de emotie, pentru a transmite mesajul său, făcându-l accesibil tuturor cititorilor.
În concluzie, "Cucule pasăre sură" este un omagiu adus naturii și tradițiilor rurale, captând esența vieții simple și a emoțiilor autentice. Versurile sale, prin armonia și frumusețea lor, rămân actuale și continuă să inspire și să încânte cititorii de toate vârstele.
