Contact fatal – versuri
O, dor nebun ce-n valuri vii,
Cu ochii-n flăcări, glas de-ntuneric,
Ai adus o umbră-n calea mea,
Un pas pierdut, un vis de iarnă.
Nu pot să scap, m-atragi ca un magnet,
Un fir de nea, un foc de gheață.
Cu priviri adânci, ce mă pătrund,
Te chem, te vreau, dar nu te-ating.
Vântul șuieră a despărțire,
Totul e un joc straniu de umbre.
E un cerc vicios, de vise sparte,
În care mă pierd, pe care îl urmez.
Răsună-n mine ecoul unei chemări,
Un dor ce arde, un foc ce mistuie.
Cine ești tu, o umbră sau un sfânt?
Un înger căzut, un demon blând?
Îți simt atingerea ca un vânt rece,
Ce trece prin mine, îmi lasă semne.
Mă doare, mă arde, mă lasă pustiu,
Dar te chem, fără să vreau.
E o luptă în mine, o iluzie de nestrăpuns,
Un cântec de sirene, chemări pierdute.
Și-n acel moment, un fior străin
Îmi rupe vlaga, îmi fură timpul.
Dar tu, cu ochi de foc, te-ntorci
Și-mi spui că e doar un joc.
Mă-nveți a zbura, a cădea,
Dar fără să știi, m-ai pierdut.
Și-atunci, doar atunci, înțeleg
Că acest contact fatal nu-i decât un vis.
Un vis ce arde, ce mistuie,
Ce-nvață să piardă și să iubească.
Ai fost un vis de iarnă, un dor al nopții,
O umbră în calea mea, un ecou de demult.
Și-n acest joc straniu de umbre,
Mi-e dor de tine, dar te las să pleci.
Analiza versurilor
"Contact fatal" este o poezie profundă ce explorează temele dragostei neîmplinite și ale pasiunii ardente care poate deveni distrugătoare. Versurile sunt impregnate de imagini puternice și metafore sugestive care ilustrează complexitatea emoțiilor umane. Poemul începe cu o imagine de dor nebun, ce indică o atracție irezistibilă și continuă cu descrierea unui conflict interior între dorință și renunțare. Visul de iarnă și umbra devin simboluri ale iubirii efemere și al pierderii inevitabile. Metaforele folosite, precum ‘foc de gheață’ și ‘cântec de sirene’, sugerează contradicțiile și intensitatea sentimentelor exprimate. În final, contactul fatal se dovedește a fi un vis, subliniind efemeritatea și iluzia iubirii, lăsând cititorul cu un sentiment de melancolie și reflecție asupra naturii iubirii și a relațiilor umane. Această poezie ne amintește de puterea și fragilitatea dorințelor noastre cele mai profunde.
