Coborat-a coborat – autor necunoscut
Coborât-a coborât,
Din cetate a ieșit,
Pe drumul cel prăfuit,
De nimeni n-a fost zărit.
Umbra sa ușor plutea,
În amurg se cufunda,
Ca un vis ce se destramă,
Fără urmă, fără teamă.
Pe sub ramul înflorit,
Cânt de păsări s-a ivit,
Dar nici el n-a auzit,
Drumul său l-a continuat.
Liniștea în jur domnea,
Ca un val ce se-nvelea,
În mister și armonie,
Într-o veche melodie.
Coborât-a coborât,
Inima-i a tresărit,
Când la margine de drum,
Un izvor a prins să spună.
Povești vechi și întâmplări,
Despre zâne și cărări,
Despre timpul ce-a trecut,
Și ce-n față s-a pierdut.
Ascultat-a el cu drag,
Gândurile i se-amestecau,
Într-un dans al amintirii,
Plin de farmec și de dor.
Coborât-a coborât,
De sub cerul înstelat,
Pe aleea pavată,
Într-o liniște curată.
Pas cu pas, el a pășit,
Cu privirea rătăcind,
În adâncul nopții reci,
Printre umbre și poteci.
Sub lumina unui far,
S-a oprit și-a deslușit,
Taina nopții, taina sa,
Ce-n adânc se cufunda.
Coborât-a coborât,
Din cetate s-a pierdut,
Într-o lume fără nume,
Fără glas și fără lume.
Dar povestea va rămâne,
Într-un colț de amintire,
Ca un vis ce se destramă,
Într-o noapte fără seamă.
Aspecte importante ale operei
„Coborat-a coborat” este o poezie cu o atmosferă melancolică și misterioasă, care evocă imagini poetice și simbolice ale unei călătorii interioare sau spirituale. Versurile sale creează o senzație de nostalgie și introspecție, folosind imagini naturale și elemente ale naturii pentru a sublinia trecerea timpului și efemeritatea vieții. Poezia explorează teme precum amintirea, pierderea și căutarea unui sens mai profund într-o lume care se dezvăluie treptat. Ritmul și muzicalitatea versurilor contribuie la farmecul său, iar simbolistica adânc înrădăcinată poate fi interpretată în diferite moduri, oferind multiple straturi de înțelegere și reflecție. „Coborat-a coborat” este o invitație la contemplare și reflecție asupra propriei existențe și a drumului pe care fiecare dintre noi îl parcurge.
