Bună seara la fereastră – versuri
Bună seara la fereastră,
Cu lumină și cu grai,
Vântul bate, cerul crește,
Noaptea-n umbră se destramă.
Pasărea de dor se-oprește
Pe ramura ne-ndoită,
Și-n tăcerea ce-mpresoară
Se aprinde o clipită.
Stele-n umbra cerului
Fug și tremură-n tăcere,
Liniștea din jur se-nchină,
Ca un vis în primăveri.
Bună seara la fereastră,
Zboru-nalt al visului,
Când lumina se-nfioară,
Ca un gând în asfințit.
Oglindirea serii doarme
În adâncul de cleștar,
Umbrele se joacă-n șoaptă,
Pe-o fereastră de bazar.
Bună seara la fereastră,
Cu lumină și tăcere,
Noaptea vine ca un cântec,
Și se pierde în durere.
Bună seara la fereastră,
Visul tainic se deschide,
În oglinda sa de umbre,
Unde visul se închide.
Aspecte importante ale operei
„Bună seara la fereastră” evocă un tablou nocturn plin de mister și melancolie, fiind o poezie care combină elemente ale naturii cu stările interioare ale sufletului uman. Folosind imagini poetice sugestive, autorul reușește să creeze o atmosferă de liniște și contemplare. Versurile sunt construite într-un limbaj rafinat, care subliniază frumusețea efemeră a momentului dintre zi și noapte. Poezia subliniază pacea interioară și conexiunea cu natura, fiind un exemplu perfect de expresie lirică care captează esența trăirilor umane. Elementele de natură, precum stelele și vântul, devin metafore pentru sentimentele și reflexiile profunde, subliniind astfel complexitatea emoțională și introspecția. Această poezie reușește să ne transpună într-o lume unde tăcerea vorbește mai mult decât cuvintele, iar visurile devin realități palpabile prin puterea imaginației.
