Balada unui greier mic – George Topârceanu
În lumea mică a unei grădini, printre frunze și iarba verde,
Un greier mic își ducea traiul, cântând zi și noapte, mândru și fericit.
Era un greier vesel și optimist, care nu se temea de nimic.
Dar iată cum, într-o zi, destinul său se schimbă.
Pe când vara își făcea bagajele și pleca spre alte zări,
Iar toamna venea cu pași repezi, greierul nostru nu bănuia
Că zilele însorite se vor transforma curând în nopți reci și lungi.
Cântecul său vesel se auzea în continuare, fără să prevestească schimbarea.
Într-o dimineață răcoroasă, greierul se trezi cu inima ușoară,
Fără să știe că vara era pe cale să-l părăsească.
Dar cum stătea el așa, cântând în voie, simți un frig ciudat
Și se întrebă de unde vine această adiere rece.
Toată ziua umblă printre firele de iarbă,
Încercând să găsească un loc unde soarele să-l încălzească.
Însă, pe măsură ce ziua trecea, soarele se ascundea tot mai mult
Și nopțile începeau să devină tot mai lungi și mai înfricoșătoare.
Într-o noapte, când frigul își făcu simțită prezența mai puternic ca niciodată,
Greierul nostru începu să simtă teama.
Știa că nu se pregătise pentru iarnă și nu avea nici un adăpost.
Cântecul său începu să se stingă treptat, iar veselia să dispară.
În zadar încercă să găsească un colțișor cald,
Căci toate locurile erau deja ocupate de alte vietăți pregătite pentru iarnă.
Cu fiecare noapte care trecea, frigul devenea tot mai necruțător,
Iar greierul simțea cum speranța începe să-l părăsească.
Dar chiar în acele momente de disperare, își aminti de povestea furnicilor,
Cum ele, muncitoare și prevăzătoare, se pregăteau din timp pentru iarnă.
Cu inima grea și speranța pe cale să se stingă, porni spre casa furnicilor.
Bătu sfios la ușa lor și ceru ajutor.
Furnicile, deși ocupate cu treburile lor, îl priviră cu milă și compasiune.
Știau că greierul nu era rău, doar că nu fusese prevăzător.
Îi oferiră adăpost și hrană, învățându-l astfel importanța muncii și a previziunii.
Greierul învăță din greșelile sale și prietenia lor deveni mai puternică ca niciodată.
Acum, când primăvara se întoarce în grădină și natura renaște,
Greierul nostru este mai înțelept și mai recunoscător ca niciodată pentru lecția învățată.
El știe acum că veselia și cântecul sunt minunate, dar trebuie să fie echilibrate cu previziune și muncă.
Astfel, cântecul său devine un simbol al înțelepciunii dobândite și al prieteniei adevărate.
Aspecte importante ale operei
"Balada unui greier mic" de George Topârceanu este o poezie care, prin povestea sa, ne prezintă o lecție de viață profundă. Greierul, cu optimismul și veselia sa, simbolizează spontaneitatea și bucuria de a trăi momentul. Totuși, balada subliniază importanța previziunii și a pregătirii pentru viitor, prin contrastul cu furnicile, care au muncit și s-au pregătit pentru iarnă. Opera ne amintește că, deși este important să trăim clipa, trebuie să fim și responsabili și să ne pregătim pentru provocările viitoare. Prietenia și compasiunea sunt, de asemenea, teme esențiale, fiindcă datorită ajutorului furnicilor, greierul reușește să învețe și să supraviețuiască. Poezia ne îndeamnă să căutăm un echilibru între bucuria prezentului și responsabilitatea față de viitor, oferind o învățătură valoroasă pentru cititorii săi.
