Are mama o fetiță – Cântec de Emil Brumaru
Are mama o fetiță
Mititică, mititică,
Are mama o fetiță
Ca un fulg de păpădie.
Are mama o fetiță,
Mică, mică, mititică,
Are mama o fetiță
Ca un pui de rândunică.
Are mama o fetiță
Cu zâmbet de primăvară,
Are mama o fetiță
Cu ochi vii de căprioară.
Are mama o fetiță,
Toată ziua e voioasă,
Are mama o fetiță
Ca un soare-n casa noastră.
Analiza și Importanța Operei
Cântecul "Are mama o fetiță" de Emil Brumaru este o poezie scurtă, dar plină de emoție și sensibilitate, care celebrează inocența și frumusețea copilăriei. Poezia este construită în jurul imaginii delicate și luminoase a unei fetițe care aduce bucurie și căldură în viața familiei. Fiecare vers subliniază fragilitatea, dar și magia copilăriei, prin comparații poetice cu elemente ale naturii, cum ar fi păpădiile, rândunelele și căprioarele.
Poezia este un exemplu minunat de simplitate și eficacitate în exprimarea afecțiunii părintești și a dragostei necondiționate pe care un părinte o simte pentru copilul său. Metaforele folosite de Brumaru accentuează puritatea și frumusețea copilăriei, făcând din această operă o piesă clasică în literatura pentru copii din România.
Versurile sunt ușor de memorat și de cântat, ceea ce face ca poezia să fie nu doar un text literar, ci și un cântec de leagăn care poate fi transmis din generație în generație. Importanța acestei poezii constă în capacitatea sa de a evoca sentimente de dragoste și tandrețe, fiind un elogiu adus copilăriei și relației speciale dintre părinte și copil.
