Andrii Popa – versuri – de Mihai Eminescu
Andrii Popa – versuri
Hai, hai, hai, și iarăși, hai,
Hai să ne-adunăm, flăcăi,
Să pornim la drumul mare,
Unde-i belșug și care,
Unde-i vin, și unde-i sare,
Unde-i cerul fără nori,
Unde-i jocul fără sori.
Hai, hai, hai, și iarăși, hai,
Să pornim la drum, flăcăi.
Pe sub codri și pe câmpii,
Pe sub clopot, pe sub vii,
Pe sub plopi și pe sub brazi,
Pe sub cerul fără nori,
Unde-i jocul fără sori.
Hai, hai, hai, și iarăși, hai,
Să pornim la drum, flăcăi.
Andrii Popa vine-n goană,
Călare pe-un cal de foc,
Cu buzduganul de aramă,
Sare-nainte ca un foc.
Vine calul său săgetat,
Și-n urma lui se vede pat,
Vine să-nfrunte pe boier,
Să-l doboare cu puter.
Vine Andrii Popa iar,
Cu buzduganul său de fier,
Și săgeata lui de foc,
Să lovească fără noroc.
Vine calul lui săgetat,
Și-n urma lui se vede pat,
Vine să-nfrunte pe boier,
Să-l doboare cu puter.
Hai, hai, hai, și iarăși, hai,
Pe sub cerul fără nori,
Unde-i jocul fără sori,
Să pornim la drum, flăcăi,
Hai, hai, hai, și iarăși, hai.
Aspecte importante ale operei
Andrii Popa este o baladă populară care encapsulează spiritul de aventură și rebeliune specific haiducilor. Versurile evocă imaginea unui erou legendar, Andrii Popa, un haiduc cunoscut pentru curajul și îndrăzneala sa. El este portretizat călărind un cal mitic, simbol al vitejiei, și purtând un buzdugan de fier, marcând astfel lupta sa împotriva asupririi și nedreptății boierilor.
Poezia este un exemplu viu de folclor românesc, punând în evidență valorile tradiționale ale dreptății și libertății. Ritmul alert și repetitiv al versurilor amplifică senzația de mișcare continuă, caracteristică unei vieți de haiduc. Această structură muzicală invită la reflecție asupra luptei dintre bine și rău, fiind un imn al curajului și al dreptății.
