Aici e tara mea – George Coșbuc
Din munți înalți, de piatră,
Din codri fără soț,
Din vârfuri care poartă
Al iernii alb coif, gros,
De unde-n dulci izvoare
Ies apele la câmp,
Și unde-n umbra mare
Dorm stâncile pe rând,
Tot mi-e drag, iubite pământ!
De-acolo sunt eu, frate,
Din codrii fără soț,
De lanțuri care poartă
Al iernii alb coif, gros.
Îmi place cântul mării
Și-al râului șopot,
Dar mai frumos îmi pare
Un clopotel de codru!
Din vechea Românie,
Din margini de Carpați,
Din țara care-nvie
Cu soarele pe alți,
Din țara cu ogoare,
Cu oameni harnici toți,
De unde vesel sare
Izvorul printre colți,
De-acolo sunt eu, frate,
Din margini de Carpați!
Tot mi-e drag, iubite pământ!
De-acolo sunt eu, frate,
Din margini de Carpați!
Interpretare și analiză
Poemul "Aici e țara mea" de George Coșbuc este o declarație de dragoste față de România, evocând frumusețea naturală și spirituală a țării. Versurile subliniază caracteristicile marcante ale țării, de la vârfurile munților și până la codrii de nepătruns. Coșbuc folosește imagini vii și metafore pentru a transmite emoția și mândria sa legată de locul natal.
Versurile sunt pline de simbolism și identitate națională, evocând imaginea unei țări puternice, bogată în tradiții și resurse naturale. Elemente precum munții, codrii și ogoarele sunt reprezentative pentru peisajul românesc și sunt folosite pentru a construi un tablou plin de viață și culoare.
"Aici e țara mea" este mai mult decât o poezie despre un loc, este o mărturie a legăturii profunde pe care autorul o simte cu pământul său natal. Acest sentiment de apartenență și mândrie transpare în fiecare vers, demonstrând respectul și dragostea lui Coșbuc pentru patria sa. Aprecierea și respectul pentru natura și tradițiile românești sunt teme centrale care fac din acest poem un clasic al literaturii naționale.
Prin evocarea acestor imagini și sentimente, George Coșbuc reușește să creeze un poem care nu doar cărburează mândria națională, dar și inspiră un sentiment de apartenență și protecție a valorilor românești.
