Acasă-i România – Versuri de Vasile Alecsandri
Pe dealuri mă-mbrățișează
Codri verzi cu umbra lor,
Râuri limpezi îmi cutreieră
Munții cu al lor izvor.
Sub cerul de azur al țării,
Steaua mea se-aprinde-n zori,
În câmpie, lanuri aurite
Îmi șoptesc povești de flori.
În păduri, mi-e cântecul păsării
Un crâmpei dintr-un vis clar,
Pe poteci, parfumul florilor
Îmi e dat de colț de rai.
Prin văi albastre și senine,
Vântul suflă blând și lin,
Între dealuri, case albe
Se cuibăresc ca un festin.
La răscrucea drumurilor,
Oameni buni își dau mâna,
Împreună ne iubim pământul,
Căci aici e România.
Într-o zi cu soare blând,
Brâiele de galben se-ntind,
Pe câmpuri verzi, păduri umbroase,
Se-ntoarce dorul meu străin.
Fericirea-n noi renaște,
Odihnă-n suflet ne găsim,
Căci în inimă sălășluiește
O mândrie din destin.
Sub acoperișuri vechi de țară,
Amintirile tresar,
Cântece de dor și de iubire
Ne unesc mereu la jar.
Acasă-i România, patria mea sfântă,
Codru verde și câmpie, unde inima-mi cântă.
Analiza Operei
„Acasă-i România” de Vasile Alecsandri este un poem care exprimă dragostea profundă și mândria pentru pământul natal. Autorul reușește să captureze frumusețile naturale ale României, de la codrii verzi și râurile limpezi, până la câmpiile pline de lanuri aurite. Fiecare strofă este o celebrare a unui aspect al peisajului românesc, iar tonul optimist și nostalgic subliniază o legătură emoțională puternică cu țara natală.
Elementele naturii sunt descrise cu măiestrie, simbolizând nu doar frumusețea fizică a locurilor, ci și valorile și tradițiile care unesc oamenii. Poezia reflectă o dorință de apartenență și un sentiment de identitate națională, ceea ce o face relevantă nu doar în contextul literar, dar și în cel cultural. „Acasă-i România” este nu doar o manifestare a iubirii față de țară, ci și un îndemn la a prețui ceea ce ne oferă natura și tradițiile strămoșești.